1 |i a fost c[ la o vreme dup[ aceasta i s’a spus lui Iosif: „Tat[l t[u e bolnav”. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai s[i, pe Manase \i pe Efraim, \i a venit la Iacob. 2 Lui Iacob i s’a dat de veste spunându-i-se: „Iat[ c[ Iosif, fiul t[u, vine la tine”. |i Israel, adunându-\i puterile, s’a a\ezat pe marginea patului. 3 |i a zis Iacob c[tre Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S’a ar[tat în Luz, în @ara Canaanului, \i m’a binecuvântat. 4 El mi-a zis: Iat[, te voi face rodnic \i te voi înmul@i \i voi face din tine adunare de popoare, iar p[mântul acesta îl voi da urma\ilor t[i de dup[ tine în st[pânire ve\nic[. 5 Iar acum, cei doi fii ai t[i, care @i s’au n[scut în @ara Egiptului înainte ca eu s[ fi venit la tine în Egipt, vor fi ai mei: Efraim \i Manase vor fi ai mei a\a cum sunt Ruben \i Simeon. 6 Iar copiii n[scu@i din tine dup[ ei, s[ fie ai t[i; cu numele fra@ilor lor vor fi chema@i la partea lor de mo\tenirea. 7În timp ce eu veneam din Mesopotamia, pe drum mi-a murit Rahela, mama ta, în @ara Canaanului, cu pu@in înainte de a ajunge la Efrata, \i am îngropat-o acolo, lâng[ drumul spre Efrata — adic[ Betleem”.
8 Când Israel i-a z[rit pe fiii lui Iosif, a zis: „Cine sunt ace\tia?” 9 R[spuns-a Iosif tat[lui s[u: „Ace\tia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacob a zis: „Adu-i la mine ca s[-i binecuvintez!” 10 Ochii lui Israel îns[ erau sl[bi@i de b[trâne@e \i nu mai puteau s[ vad[. |i [Iosif] i-a apropiat pe fiii s[i de el, iar el i-a s[rutat \i i-a îmbr[@i\at. 11 |i a zis Israel c[tre Iosif: „Nu credeam c’o s[-@i mai v[d fa@a, \i iat[ c[ Dumnezeu mi i-a ar[tat \i pe urma\ii t[i”.12 Atunci Iosif i-a luat de la genunchii tat[lui
